Forma III din V · Evoluția arhitecturală în context istoric

1588Turnul Sfatului din Sibiu: renaștere

1588 – cca. 1720Certitudine ridicată

25 aprilie 1586. Pictorul Johann David lucra la decorarea arcului porții. N-a apucat să termine. Turnul s-a prăbușit peste el, iar cronicarul Emil Sigerus notează totul sec, fără dramă: turnul cade și îl îngroapă pe pictor. Sibiul anului 1586 era obișnuit cu catastrofele. În același secol arsese de mai multe ori, ciuma curmase mii de vieți, armate rivale se înfruntaseră la porțile lui. Un turn căzut era o problemă de rezolvat.

Și au rezolvat-o în doi ani. La 1588 reconstrucția era gata, iar la 1592 noul turn apărea deja într-o pictură murală din capela Ladislau, cu un acoperiș înalt și ascuțit, asemănător celui al bisericii parohiale. Orașul investise serios: în locul vechiului turn ridicase unul nou, mai solid, pe nucleul de piatră care supraviețuise prăbușirii.

Această formă a turnului a fost și cea mai folositoare din istoria lui. De câteva decenii era deja cel mai înalt punct al cetății, iar din 1546 Magistratul hotărâse că tocmai de aceea trebuia să stea mereu un paznic sus, cu ochii pe zare. La cel mai mic fir de fum ivit undeva în oraș, clopotul de alarmă trebuia să sune. Într-un oraș cu case de lemn și ateliere cu foc nestins, înălțimea turnului era atât un semn al puterii, cât și un sistem de supraviețuire.