Forma I din V
cca. 1224 – 1450Ipoteză documentată
La vremea când s-a ridicat turnul, Sibiul arăta cu totul altfel decât astăzi. Piața Mare nu exista încă. Pe deal stătea prima cetate, în jurul actualei Piețe Huet, acolo unde se află biserica, nucleul din care a pornit comunitatea. Puțin mai jos, pe același deal, se afla a doua incintă, cea care cuprindea ceea ce numim azi Piața Mică. Turnul era poarta ei: un punct de acces controlat, dotat pe partea exterioară cu o hersă de lemn care putea bloca intrarea eventualilor invadatori.
Citește povestea formei din 1224 →Forma II din V
cca. 1450 – 1586Ipoteză documentată
Secolul al XV-lea schimbă totul pentru Sibiu și, odată cu el, pentru acest turn. Turcii ajung prima oară la zidurile cetății în 1432. Revin în 1437 și în 1438. În același an, papa Eugeniu al IV-lea numește Sibiul „bastion al creștinătății”. Era recunoașterea unui fapt limpede: zidurile acestui oraș rămăseseră singura barieră serioasă în calea înaintării otomane spre centrul Europei.
Citește povestea formei din 1450 →Forma III din V
1588 – cca. 1720Certitudine ridicată
25 aprilie 1586. Pictorul Johann David lucra la decorarea arcului porții. N-a apucat să termine. Turnul s-a prăbușit peste el, iar cronicarul Emil Sigerus notează totul sec, fără dramă: turnul cade și îl îngroapă pe pictor. Sibiul anului 1586 era obișnuit cu catastrofele. În același secol arsese de mai multe ori, ciuma curmase mii de vieți, armate rivale se înfruntaseră la porțile lui. Un turn căzut era o problemă de rezolvat.
Citește povestea formei din 1588 →Forma IV din V
cca. 1720 – 1824Certitudine ridicată
În 1692, Sibiul devine capitala Transilvaniei și sediul guvernatorului imperial. Orașul se schimbă repede. Vin soldați austrieci, vin funcționari, vin arhitecți cu gusturi noi. Fațadele medievale sunt tencuite, acoperișurile piramidale se rotunjesc, străzile se pavează. Intră și Turnul Sfatului în această epocă a ordinii și a eleganței impuse de Viena.
Citește povestea formei din 1720 →Forma V din V
1826 – prezentCertitudine ridicată
În 1826 s-a înlocuit vechiul acoperiș cu unul de cupru și a fost adăugat un ultim etaj. Au fost îndepărtate turnulețele de colț care vreme de secole vestiseră dreptul orașului de a condamna la moarte. Silueta pe care o vezi acum, acoperișul rotunjit în bulb, linia mai greoaie și mai așezată, e rodul acelei decizii.
Citește povestea formei din 1826 →
AuRaux
